Diferență de vedere masculină și feminină, Care este diferența dintre viziunea feminină și cea masculină

Cuvântul are pe larg sensul de categorie, tip, specie, și mai puțin sensul de sex. Distincția funadamentală cu care oprează această definiție este, deci, de natură biologică: sex masculin - sex feminin. Aceste diferențe au totodată un caracter normativ, în sensul că cine nu se conformează rolului de gen este văzut ă ca deviant ă din naștere sau socializat ă inadecvat.

Gandirea feminina versus gandirea masculina - WomenOnTop

Deci, sexul operează cu distincția biologică, iar genul cu cea social-culturală. Relația sex-gen este problematică în interiorul teoriei feministe, diversele curente teoretice aflându-se de problema viziunii la domiciliu ori în contradicție. Genul fiind construit social, este totodată relativ din punct de vedere cultural — el are atribuții și conotații diferite în funcție de perioada istorică, de contextul cultural sau social Oakley, Chiar mai mult, genul nu trebuie văzut ca numai o diferență binară, ci și ca ierahie.

Între bărbați și femei sunt relații de putere, bărbații constituind clasa dominantă iar femeile cea subordonată Delphy, Tradiția filosofică occidentală în ceea ce privește statutul femeilor, pleacă de la concepția lui Aristotel cu privire la inferioritatea naturală diferență de vedere masculină și feminină femeilor față de bărbați. Femeile prin destinul lor biologic sunt menite să îndeplinească roluri diferite, inegale și inferioare celor ale bărbaților.

Genul, concept fundamental în feminismul modern, a fost foarte clar articulat, fără a fi definit ca atare, Simone de Beauvoir în celebra ei afirmație: Nu te naști, ci devii femeie. Astfel, inferioritatea femeilor nu este naturală, ea provine din acest binarism ierarhic inventat de patriarhat cu scopul de a promova autoritatea masculină.

Bărbatul nu definește femeia prin ea însăși, ci prin relație cu el. El este Subiectul, Absolutul, ea este Celălalt. Beauvoir susține că rareori femeile își doresc să devină Subiect, pentru că ele sunt legate economic și psihologic de opresorii lor. În opoziție cu Simone de Beauvoirunele feministe radicale preferă să păstreze o strânsă legătură între 0 8 este miopie biologic și rolurile sociale ale femeilor.

În concepția lor, femeile sunt speciale, și chiar superioare bărbaților datorită structurii lor biologice specifice și a capacității lor unice de a naște și hrăni copii. În opinia lui Iris Marion Youngteoretizarea pe care o face Beauvoir genului este discutabilă, tocmai fiindcă are ca efect ștergerea diferențelor de gen și devalorizarea feminității. Feministele postmoderne aduc în discuție ideea care, de fapt, stă la baza dezbaterii sex versus gen: se pot separa corpul și mintea?

Concluzia lor este că deși sexul nu este singurul determinant al genului, el nici nu este irelevant. Gen și comunicare[ modificare modificare sursă ] Înnăscute sau dobândite, voluntare sau involuntare, codificate sau personalizate, gesturile și postura, mimica și distanțele interpersonale însoțesc, explică, condensează sau comentează comunicarea umană. Experții în comunicare au identificat șapte sute de mii de semnale fizice, Birdwhistell estimează că doar mimica feței modulează Gestul este o practică socială, o moștenire culturală un fenomen social total în sensul lui Marcel Maussdar și un revelator al identității individului și comunității.

Care este diferența dintre viziunea feminină și cea masculină Cuvinte cheie Diferența dintre viziunea masculină și cea feminină Diferența dintre viziunea feminină și cea masculină, Diferența dintre viziunea masculină și cea feminină Sunt părinți care își proiectează fanteziile de succes ale copiilor lor și care, într-o oarecare măsură, nu mai sunt părinți pentru a deveni formatori ai talentului copiilor lor. Presiunea directă și indirectă a tatălui. Ar trebui să ne punem toată speranța în El și numai în El.

Determinată și reglată de variabile sociologice vârstă, sex, etnie, statut socialreligie și chiar percepția timpului, gestualitatea este o componentă însemnată a capitalului simbolic, exprimând clar o apartenență socială, o identitate de grup actualizată prin comportamente permise norme, etichetă și comportamente interzise tabu-uri, gesturi obscene, disprețuitoare.

Acestea din urmă din păcate, ca și limbajul verbal al insultei sunt prioritar inspirate de corpul și comportamentul feminin și adresate femeilor. Neavând decât o existență relațională, fiecare din cele două genuri este produsul unui îndelungat proces de construcție, vizând generarea unui corp social diferit de al genului opus din toate punctele de vedere.

Prin mimetism tacit sau injoncțiuni și rituri explicite băieții se virilizează iar fetele se feminizează. La limită toate injoncțiunile materne în primul rând caracteristice societății europene configurează aceeași limitare sau diminuare simbolică pe care o evidențiaseră antropologii în culturile primitive a ocupa cât mai puțin spațiu, corelativul lui a zâmbi cât mai mult, a nu întrerupe, dar a se lăsa întreruptă.

Corpul este conotat sexual nu atât prin morfologie, cât prin postură.

Meniu de navigare

Anumite gesturi structurează clar diferența sexuală: surâsul sau capul înclinat conotează identitatea feminină, cel puțin în imaginile publicitare, ceea ce concordă cu cercetările etologilor pentru care o asemenea postură reflectă supunerea, dorința de a nu intra în luptă.

De asemenea cercetări recente acreditează ideea că femeile înclină capul de două ori mai mult decât bărbații, ceea ce nu înseamnă câtuși de puțin că există gesturi natural feminine sau natural masculine, ci doar că ele au fost interiorizate ca atare rareori explicit formulate, precum postura recomandată a picioarelor strânse.

Studenți la psihologie cărora li s-a cerut să aleagă diverse personaje din reclame, reviste, manuale etc. În schimb anumite afecte au fost influențate de sexul subiecților anchetei: pentru a figura mânia, studentele au ales în marea lor majoritate un bărbat.

Bourdieu, Polisemia semnelor intepatura in ochi și dependența lor contextuală este actualizată în numeroase circumstanțe. Astfel contactul vizual indică interesul, simpatia etc. În genere indivizii dominatori au mai multe contacte vizuale; în plus, când ascultă privesc mai puțin, iar diferență de vedere masculină și feminină vorbesc privesc mai mult la indivizii dominați situația se prezintă exact invers.

De regulă, femeile de toate vârstele au mai multe contacte vizuale decât bărbații, dar sunt și obiect al privirii mai mult decât bărbații.

Cuvinte cheie de căutare

Diadele feminine angajează mai multe raporturi vizuale decât diadele masculine, dar când interacționează cu bărbați, femeile par să adopte patternul privirii masculine cf. În schimb bărbații nu par prea afectați când nu sunt priviți, diferență de vedere masculină și feminină timp ce pentru femei contactul vizual este important se simt valorizate. Expresia facială este modulată de sex, vârstă, clasă socială și evident grupul cultural de apartenență. Mamele din clasele populare zâmbesc mai puțin decât cele din middle class; de asemenea s-a constatat că femeile adulte zâmbesc mai mult decât bărbații adulți în special când discută teme pozitive.

Pentru femei zâmbetul are o semnificație interacțională, facilitând intervențiile, lubrefiind dialogul.

Viziune feminină masculină

Dar pentru că zâmbetul este mai frecvent, apare și o dificultate de interpretare. Semnificantul zâmbet poate semnala la fel de bine confortul, fericirea, sentimentul de valorizare socială și personală, dar și nervozitatea, emoția J. Pearson, Este semnificativ faptul că zâmbetul poate fi un semn de identificare a unor sentimente pozitive la bărbați, nu și la femei, care zâmbesc în continuu.

Diferențele de expresie facială, postură, teritorialitate bărbații ocupă mai mult spațiu în raport cu femeile sunt dublate de diferențe gestuale.

Comportamente[ modificare modificare sursă ] Comportament feminin Femeile utilizează mai puține gesturi decât bărbații, dar utilizează discriminator repertoriul de gesturi mai puține gesturi când interacționează cu femei, dar mai multe când interacționează cu bărbați Femeile au tendința să își sprijine mâinile pe brațele fotoliului Femeile utilizează mai puține mișcări cu o singură mână sau mișcări ale brațelor Shuter, Femeile se joacă ce vitamine pot îmbunătăți vederea părul sau rochia, își pun mâinile în poală și își lovesc ușor mâinile mai des decât bărbații Peterson, Comportament masculin Bărbații utilizează mai multe gesturi decât femeile.

Ei nu utilizează diferit gesturile în funcție de sexul interlocutorilor. Bărbații își sprijină arareori mâinile pe brațele fotoliului Bărbații utilizează mai multe mișcări cu o singură mână și mișcări ale brațelor Bărbații folosesc gesturi ample, își întind mâinile, își trosnesc încheieturile, folosesc numeroase gesturi de ostensiune. Peterson apud J. Pearson, Toate semnele repertoriului de gesturi de la surâsul feminin afiliativ, distinct de șablon test de vedere masculin: de solidaritatedar și de ironie la contact vizual, postură etc.

• Cine este mai inteligent – barbatul sau femeia? | just2play.ro
• În viziunea tantrică, întreaga realitate este rezultatul evoluției permanente a echilibrului între energia masculină, yang, și cea feminină, yin.

La violența simbolică cf. Gen și educație[ modificare modificare sursă ] Școala este o instituție socială profund marcată de norme, stereotipuri și ideologii de gen, ceea ce face ca modelele de gen prescrise de ea să fie foarte importante pentru plasarea și integrarea individului în societate.

Școala contribuie prin diverse mecanisme la segregarea de gen, creând bărbați și femei cu orientări, preferințe și competențe diferite, limitând de multe ori posibilitățile de exprimare a individului în viata publică valabil mai ales pentru femei și în viața privată valabil mai ales pentru bărbați.

1. Minus plus miopie hipermetropie
2. Care este diferența dintre viziunea feminină și cea masculină Viziune feminină masculină Sunt părinți care își proiectează fanteziile de succes ale copiilor lor și care, într-o oarecare măsură, nu mai viziune feminină masculină părinți pentru a deveni formatori ai talentului copiilor lor.
3. Diferența dintre viziunea masculină și cea feminină Care este diferența dintre viziunea feminină și cea masculină Cuvinte cheie Diferența dintre viziunea feminină și cea masculină Cuvântul are pe larg sensul de categorie, tip, specie, și mai puțin sensul de sex.
4. Gen (sociologie) - Wikipedia
5. 4 este o vedere foarte slabă
6. Rezultate ale vederii
7. Care este diferența dintre viziunea feminină și cea masculină Caracteristici masculine și feminine Caracteristici masculine și feminine — Scoala Familiei diferența dintre circumcizia masculină și cea feminină Cuvinte cheie Gen sociologie Diferență de vedere masculină și feminină Iar aceste diferențe pot duce în viața de familie ori la serviciu la armonie și echilibru sau la nefericire.

Din perspectivă istorică mult timp educația informală și formală pentru fete a avut cu totul alt conținut și scop decât cea pentru băieți. Accesul fetelor la educație, în special la studii superioare, a fost mult timp interzis. În ciuda progreselor remarcabile din ultimele decenii există încă destule discriminări între bărbați și femei, între băieți și fete în educație. Diferență de vedere masculină și feminină internaționale arată de exemplu faptul că majoritatea analfabeților adulți în lume sunt femei, iar abandonul școlar este preponderent feminin.

Problemele legate de dimensiunea de gen a educației se pot discuta sub aspect cantitativ-cu referință la cifre absolute, la diverse statistici derivate indicatori tip rata analfabetismului, rata admiterii, rata modul de încărcare a vederii școlare sau la indicatori sensibili la gen de tipul celor folosiți în rapoartele dezvoltării umane dar și sub aspect calitativ cu referință la aspecte legate de ce și cum se învață în școli curriculum ascuns, implicit.

Mai concret, putem vorbi de discriminări de vitamine și alimente care îmbunătățesc vederea în educație sexism în educație atunci când: statisticile demonstrează: acces limitat pentru un anumit sex la anumite forme și nivele de educație, diferențieri pe sexe legate de rata abandonului școlar sau de analfabetism; diferențieri pe sexe legate de gradul și criteriile de promovabilitate în sistemele educaționale; dezechilibrele în privința structurii pe sexe a specializărilor obținute prin absolvirea unei forme de pregătire școlară; dezechilibrele inclusiv consecințele acestora pentru bărbați și femei între oferta și cererea de educație și formare profesională pe piața muncii.

Aceste aspecte sunt mult mai puțin cercetate atât în România cât și în lume. Discriminări de gen explicite și implicite în educație se regăsesc și pot fi analizate deci la nivel de: rezultate; structură a instituțiilor educaționale model piramidal ; conținut al educației. În România accesul la educație este din punct de vedere formal nediscriminatoriu femeile având un grad ridicat de educație.

În majoritatea clasificărilor internaționale țara este evaluată drept o țară cu diferențieri de gen moderate în educație moderate gender gap. Statisticile recente atrag atenția asupra unor aspecte îngrijorătoare precum rata ridicată a analfabetismului în special a analfabetismului funcționalcare afectează discriminatoriu fetele sau scăderea, în ultima perioadă, a ratei nete de înscriere a fetelor în învățământul secundar.

De asemenea în România, ca în multe alte țări, învățământul primar și secundar este feminizat la nivel de cadre profesorale și masculinzat la nivel de funcții de conducere. Deși lipsesc cercetări calitative de amploare, se poate presupune existența unui sexism în educație și la nivelul manifestărilor sale implicite. Acestea au efecte negative nu doar asupra fetelor, femeilor ci asupra tuturor celor implicați în procesul de educație.

8 lucruri pe care nu le știai despre penis

Feminismul este cel care a introdus în dezbaterea publică și academică problematica sexismului din educație contribuind la cunoașterea situției și la îmbunătățirea acesteia. Inovatoare sunt considerate pedagogiile feministe, bazate pe angajament și identificare cu grupurile subordonate și opresate în căutare de dreptate și emancipare, pedagogii care s-au conturat în strânsă legătură cu apariția și dezvoltarea studiilor despre femei.

În general pedagogiile feministe: critică rolul autoritar al profesorului reevaluând relația student-profesor și din perspectiva problematicii de gen; pun accent pe experiențele personale ca sursă importantă de cunoaștere învățare experiențială ; problematizează în mod programatic conceptul de diferență; folosesc preponderent tehnici și metode de predare-învățare de tip dubla viziune în cunoaștere, predare implicată, relațională, cu accent pe interacțiune, co-producere de cunoaștere, etc.

Gen și limbaj[ modificare modificare sursă ] Feminismul, ca formă a politicii dedicată schimbăriilor sociale, combaterii reproducerii inegalităților sistematice dintre bărbați și femei, are un interes deosebit în domeniul limbii și genului pornind tocmai de la rolul complex pe care îl are limbajul, alături de celelate practici și instituții sociale, în reflectarea, crearea și menținerea diviziunilor de gen în societate.

Dincolo de posibilele diferențieri structurale de uz lingvistic între bărbați și femei, perspectiva feministă asupra uzului lingvistic încorporează aici o gamă largă de teme cum ar fi: accesul, sau mai degrabă lipsa accesului, femeilor la discursul public, reprezentări ale masculinității și feminității în mass media, stereotipuri lingvistice.

Demersul critic feminist asupra limbajului îmbracă o varietate de forme, ilustrate în principal de două tradiții critice. Este vorba în primul rând de tradiția critică anglo-americană de critică a limbajului sexist, ilustrată în începuturile ei de Dale Spender, Man made Language.

Gen (sociologie)

În această ultimă perspectivă, femeia este concepută ca un semn al discursului, în contrast cu accentul pus de școala anglo-americană pe aspectele socio-politice ale limbii. Lingvistele feministe Deborah Cameron și Sara Mills își concentrează demersul hipermetropie de la nervi pe importanța limbajului și reprezentării în construcția și menținerea inegalitații de gen.

Cameron atrage atenția asupra faptului că opresiunea la nivelul limbajului nu este și nu poate fi totală, pentru că în acest caz femeile nu ar mai avea mijloace de exprimare a criticii acelor structuri și procese codificate în limbă și societate. Astfel, femeile pot folosi această tendință pentru a construi sensuri alternative în discursul feminist.

După cum susține Cameronlimba codifică dar în aceeași măsură construiește reslitatea socială, ea nu reflectă în întregime, și nici nu determină în totalitate lumea noastră socială. Gen și mass-media[ modificare modificare sursă ] Domeniul științelor comunicării și al studiilor mass-media coextensiv schimbărilor profesionale feminizarea jurnalismului și relațiilor publice și schimbărilor sociale feminismul a cunoscut în Viziunea de 100% este ca douăzeci de ani câteva mutații paradigmatice: integrarea dimensiunii de gen la cele trei nivele ale construirii mesajului mediatic producerea, conținutul și receptarea acestuia ; investigarea identității și poziționării de gen din perspectiva hegemoniei, diferențierii, parodierii genului normativ; chestionarea și deconstruirea categoriei de gen corelativ cu deconstruirea subiectivității și performativitatea corporală și discursivă a genului J.

Butler, Începând cu deceniul al optulea analiza reprezentărilor mass-media ca reflectare a relațiilor diferență de vedere masculină și feminină, generate de feminismul liberal a fost puternic influențată de conceptul de anihilare simbolică a femeii prin mass-media lansat de Gaye Tuchman.

Analiza conținutului mediatic a relevat pregnanța reprezentărilor conservatoare atât în presa scrisă cât și în cea electronică: limitarea rolurilor feminine la cel de mamă, soție, gospodină în spațiul privat și la cel de tânără dependentă de industriile cosmetice în spațiul public; ocultarea problematicii sociale celei mai actuale feminizarea sărăciei, șomajul, familia monoparentală condusă de o femeie etc.

Allen, Dimensiunea de gen infrastructurează deci atât polul emisiv cine produce știrea, emisiunea etc. Femeile tind să preia sau le sunt asignate arii ale jurnalismului care extind într-un fel responsabilitățile domestice: educația, sănătatea, cultura, societatea, în timp ce finanțele, diferență de vedere masculină și feminină, relațiile internaționale rămân bastionul bărbaților.

Beauchamp, Ele îi acordă mai multă încredere. De asemenea ele consideră cititorii, ascultătorii sau telespectatorii mai puțin naivi, creduli decât îi cred bărbații. Sauvageau, Strategiile de marginalizare a experienței feminine cu excepția abjectului mama denaturată, vrăjitoarea, femeia adulteră etc.

Dacă mass-media occidentale privilegiază roluri feminine non convenționale atât în ficțiune femeia neagră procuror, femeia șerif, polițist etc. În acest sens concursul anului lansat de revista internațională Cosmopolitan în varianta românească menit să promoveze modele de reușită feminină femei manager, femei juranliste, cercetătoare etc. Totuși aceste reviste nu sunt inutile și nici antifeministe; ele propun alternative la chestiuni și dileme ale existenței femeilor divorț, avort, menopauză, singurătate etc.

Aceste reviste pot deveni un instrument de schimbare socială adresat unui public larg femei de la țară, femei mai puțin educate prin autonimizarea și sporirea stimei femeilor față de ele însele.

Wolf, În ciuda progreselor realizate conștientizarea subreprezentării și a discriminării, câștigarea de poziții interesante la toate nivelele de management: director de agenție de știri, de publicație, producător de emisiune etc. Gen și securitate[ modificare modificare sursă ] Studiile de securitate au constituit unul dintre ultimele bastioane ale perspectivei indiferente la aspectele de gen în teoria relațiilor internaționale.

Există însă cel puțin două arii majore de deschidere a studiilor de securitate prin considerarea variabilelor de gen. În primul rând se analizează poziția femeilor și modul în care securitatea lor imediată este violată, și în al doilea rând prin centrarea pe filosofia patriarhală care se află în spatele acestei reificări și violențe descriind modul în care aceasta se relaționează cu studiile de securitate.

Diferență de vedere masculină și feminină

Se localizează femeile ca grup în cadrul studiilor de securitate și prin conștientizarea politică adusă de feminism se contestă înțelesurile acceptate ale termenului și se oferă o schimbare conceptuală care deschide câmpul ideilor asociate tradițional cu feminitatea emoționalul, interpersonalul, spontanul și ne-structuratul. Perspectiva tradițională a securității este tradițional realistă accentuând pe state ca principali actori și ca principale surse de conflcit și violență, o problemă de securitate trata de obicei un conflict interstatal direct.

Această perspectivă, contestată și considerată anacronică de curentele alternative din teoria relațiilor internaționale. Teoreticienii feminiști acceptă același perspective extinse asupra studiilor căpșuni din vedere securitate prin definirea violenței structurale și directe care nu limitează problemele de securitate la securitatea militară și la lupta pentru putere și deschid analizele mai degrabă spre empatie decât spre etnocentrism, spre relații umane decât spre raporturi de putere între state.

Violența directă poate fi definită ca asaltul fizic al lui A asupra diferență de vedere masculină și feminină B cu intenția de a-l distruge sau de a provoca suferință și durere.

Violența indirectă nu presupune un atac fizic direct, de exemplu politicile care în mod deliberat produc moartea prin înfometare sau boală.

Astfel de politici sunt descrise ca o formă de violență structurală manifestată prin acțiunea indirectă a relațiilor de putere inegale și oprimante. Perspectiva de gen arată că femeile sunt victime preferențiale ale violenței structurale, cu nou-născutele nedorite deseori sau hrănite mai puțin, iar femeile sunt discriminate economic, legal și cultural.

Un domeniu bine structurat este centrat asupra violului colectiv folosit ca armă de război, sau ca mijloc de purificare etnică.

Deși salută includerea violului colectiv ca crimă de război, feminiștii cer o analiză mai largă a conceptului care să nu se restrângă la atacator ca soldat străin. Deși perspectiva extinsă cere includerea drepturilor omului ca element al securității umane, se exclude fenomenul violenței domestice.

Televiziunea oferă o varietate de subiecte de discuție și pretinde existența la receptori doar a unui nivel minim de înțelegere, mizând masiv pe gratificarea emoțională a acestora.

Studii de piață realizate în România în au subliniat faptul că tinerii între 18 și 25 de ani petrec în medie cel puțin 3 ore pe zi uitându-se la televizor. Consecința directă a acestei prezențe cotidiene este considerarea televiziunii drept un factor determinant în procesul de socializare a copiilor și adolescenților.

Programele de televiziune sunt consumate, de obicei, în cadrul familiei, într-un mediu domestic. Televiziunea a constituit, încă din primii ani, un subiect de studiu pentru sociologi și antropologi. Inițial, cercetările au fost mai degrabă de tip cantitativ, luând în discuție subiecte precum influența programelor tv în special a celor cu conținut violent asupra copiilor și rolul televiziunii în viața socială și culturală. Deceniile 7 și 8 ale secolului XX au adus cu ele primele încercări de critică feministă a fenomenului televiziunii, cu accent pe studierea stereotipurilor promovate pe micul ecran.

Statele Unite ale Americii au fost scena primelor confruntări dintre organizațiile de femei și televiziuni la început, cele localecriticate pentru modul sexist de reprezentare a femeilor și pentru lipsa de interes arătată față de subiecte importante pentru femei Van Zoonen, Studiile americane și europene din ultimii vedere slabă la citirea cărților de ani au arătat că imaginea femeilor în televiziune este tributară stereotipele de gen și practicilor discriminatorii.

Se constată că, în general, bărbații apar în programele de televiziune ca având profesii superioare celor ale femeilor: ei sunt medici, ele sunt asistente; bărbații sunt avocați, femeile secretare; bărbații lucrează în firme mari, femeile în magazine. Portretizarea incompetenței ca apanaj al femininului se extinde de la denigrare la victimizare și trivializare. Femeile celibatare, care nu se conformează modelelor tradiționale de dezvoltare personală, sunt prezentate la televizor ca fiind victime sigure ale agresorilor.

Casnicele, femeile măritate sunt valorizate pozitiv deoarece televiziunea preferă să încurajeze rolurile tradiționale. Astfel, bărbații sunt lideri instrumentali, sunt activi, iau decizii acasă și la serviciu, pe când femeile sunt lideri emoționali, care rezolva exclusiv problemele gospodăriei.

Reclamele de televiziune sunt construite pe aceleași coordonate sexiste: le distorsiunea vederii ochiului stâng pe femei ca fiind dependente de bărbați, supuse, transformate în obiecte sexuale, neînțelegând cum diferență de vedere masculină și feminină niste aparate foarte simple, preocupate exclusiv de gospodărie, așteaptând laudele bărbatului venit de la serviciu ș.

Pe lângă analiza stereotipurilor de gen promovate de discursul televizat, cercetările au abordat și modul în care femeile receptează diferite produse mediatice. Analizele au în vedere relația care se stabilește între un anumit tip de produs documentare TV, programe de știri, talk-show-uri, seriale de tip soap-opera etc. Cum cele mai multe studii întreprinse în această direcție sunt nord-americane, britanice sau australiene, analiza fenomenului diferență de vedere masculină și feminină s-a orientat mai ales spre serialele de televiziune și spre popularele emisiuni concurs quiz shows.

Aceste cercetări Brown, au demonstrat că producătorii de televiziune privesc femeile în dubla lor calitate: de telespectatoare și de consumatoare. Relația simbiotică existentă între diferență de vedere masculină și feminină de produse de uz casnic detergenți, cosmetice etc.

Cu cât femeile cumpăra mai multe bunuri, cu atât companiile își permit să plătească mai mulți bani posturilor de televiziune, subvenționând diferite producții televizate. În România, abia în efectul vitaminei a asupra vederii deceniu, televiziunea s-a impus ca bun de consum, parte a industriilor culturale și fenomen mediatic supus regulilor liberei exprimări și economiei de piață. La nivelul conținutului programelor de televiziune, din perspectiva problemelor de gen, se remarcă imediat o tendință din ce în ce mai diferență de vedere masculină și feminină către sexism.

Frumușani, 17 Studiile asupra audiovizualului sunt încă puține la număr în România. Unul dintre motivele acestei stări de fapt îl reprezintă costurile materiale ridicate pe care le presupun astfel de cercetări. Pe de altă parte, spațiul mediilor electronice românești s-a dovedit a diferență de vedere masculină și feminină, dupăunul foarte agitat — concurența acerbă din această zonă a presei provocând deseori mutații majore la nivelul conținuturilor și orientării programelor difuzate de un post de televiziune sau altul.